“În timp ce primul război mondial se afla în plină desfăşurare, Marthe (18 ani), logodită şi apoi căsatorită cu un soldat (Jacques), îl înşeală pe acesta din urmă cu un adolescent (care nu are nume în roman). Rezultă o poveste de dragoste între două personaje,

În jurul acestei intrigi, autorul a vrut să înfăţişeze trecerea subtilă a ciclului de viaţă dinspre copilărie spre maturitate. Regăsim aici adolescenţa zguduită de problemele cauzate de patru ani de război. Vedem întreruperea unităţii familiale, defalcarea de instituţii şi mai ales negarea valorii intrinseci a omului, care acum pare a fi înghiţită în maşinarii condiţionate de forţe externe.

Raymond Radiguet s-a nascut la 18 iunie 1903 şi fost cel mai mare dintr-o familie cu şase copii al căror tată era un cunoscut caricaturist. La 15 ani era deja citit şi apreciat de Madame de Lafayette, Proust, Rimbaud, Mallarme sau Lautreamont Alege să-şi abandoneze studiile pentru a-şi încerca mâna în jurnalism.

Introdus de Andre Salmon, Raymond Radiguet pătrunde cu uşurinţă în viata artistică a Parisului şi-l întâlneste pe Jean Cocteau, împărţind cu acesta foarte mult din timpul său. Încurajat de Cocteau, el a scris "Cu diavolul în trup".Acest roman apare la editura Bernard Grasset, având imediat un succes imens . Raymond Radiguet lucrează apoi la elaborarea romanului "Balul contelui d’Orgel" (publicat postmortem). Este brusc lovit de febră tifoidă şi moare, la 20 de ani, în decembrie1923..

Raymond Radiguet este o minune şi datorează o parte din succesul său lui Cocteau, prietenul si mentorul sau. Posteritatea a dovedit că Cocteau nu a greşit. Raymond Radiguet este o stea căzatoare, în literatura de specialitate şi are o influenţă de durată asupra aceasteia, prin susţinerea, în mijlocul frămantărilor creatoare din anii de după război, a unei întoarceri către scrisul clasic. „Cu diavolul in trup” este o operă de artă frumoasă, care prin rigoare şi simplitate relevă faptul că autorul său a citit şi a apreciat geniul. "Încearcă sa fii banal", spunea Radiguet într-un articol intitulat "Sfaturi pentru poeţi." Acest sfat este în primul rând un avertisment împotriva exceselor dadaiştilor.

"El a fost mic, palid, miop, cu părul prost tăiat atârnându-i pe gat. A fost favoritul tuturor. El se strîmba la soare. El a sărit etape în demersul său. Părea că trotuarul pe care calcă era elastic.” Cu aceste cuvinte Cocteau îşi amintea de Raymond Radiguet, copilul-minune al literaturii franceze.”

Flaviu Suciu